Șoferița se pregătea să pună autobuzul în mișcare când au început să apară din toate părțile: cetățeni în costume de camuflaj ducând în spate scaune pliante. S-au așezat în așteptare. Niște glisaje trase de cai mascați au împins de o parte și de alta a mulțimii două statui ale aceluiași înger, rămas fără pene și … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXII
Zilele treceau, iar mama le depăna ca pe un caier de lână. Îmi povestea despre fericiții, dar uneori și năpăstuiții ani ai copilăriei ei, despre război, despre școala din sat, despre internatul liceului de la oraș, istorii pe care le mai auzisem, de care uitase că le mai auzisem, dar care îmi mergeau la inimă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX
Cum cei de la minister îmi îngăduiseră câteva săptămâni de concediu, iar eu în loc să mă întorc la București mă hotărâsem să le petrec cu mama, pe-acolo pe unde își scotea puii din bârlog dulcea apă a Sucevei, nu-mi rămânea decât să le caut șoferiței, Margaretei și autobuzului adăpost pe lângă o biserică. Confreriile … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVIII
A fost odată ca acum vreo jumătate de sută, pe când Țața Floare era fată mare și puricele se lăuda cu drepte ocale, dar pe sub nasuri de burjui deschidea fabrici de șlefuit acadele. Fiecare sat, că nu se vorbea de sit sau de saituri, avea câte un paznic. Și atunci, ca și acum, munca … Mai mult O poveste cu un hoț de sârmă
Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII
Mirosul ofilea cheful de ceartă. Trebuia făcut curat prin case, pe străzi, prin oceane, prin suflete. Am sunat o prietenă și le-am împărțit mături, fărașe și entuziasm. S-a lăsat liniștea, privirile inteligente păreau să spună că habar nu au cum se folosesc. Unii au încălecat pe mături și și-au luat zborul. Icar a început să … Mai mult Grădina zorilor de altfel de zi – partea a 3 a
A fost odată ca niciodată, a fost odată o poveste care deși a îmbătrânit ca o casă, adică frumos, a considerat că ar putea face față unui pic de renovare. Firma constructorului, “Bunul Homer”, nu cred să fi avut ceva împotrivă.A fost odată o țară pe nume Tihnaka. La început, la cârma țării s-a aflat … Mai mult Iliseea
Când Mecredinciosul Eliot a scris poemul ‚Pământului care le refuză masonilor inițiativele’ a știut că niciun prost nu va fi interesat de metafore și de citate de scărpinat după cealaltă ureche. Ezra a fost și mai convins, prefigurând că modernismul lor ar putea atrage atenția neinițiaților doar prin titluri, așa că a mai tăiat din … Mai mult Steauă albă, steauă bosumflată neagră, nu-ți spusei eu că ți-s dragă?
Lumină de ținut minte 