Când Mecredinciosul Eliot a scris poemul ‚Pământului care le refuză masonilor inițiativele’ a știut că niciun prost nu va fi interesat de metafore și de citate de scărpinat după cealaltă ureche. Ezra a fost și mai convins, prefigurând că modernismul lor ar putea atrage atenția neinițiaților doar prin titluri, așa că a mai tăiat din materialul literar, dar, fiind un zgârcit al informațiilor, a păstrat fâșiile pentru a însăila un al doilea gen de parpalac, de îmbrăcat orgoliile țepoase dar friguroase ale masonilor. Adevărul s-a prezentat la întâlnirea cu contemporaneitatea în armură, așa că au fost nevoiți să apeleze la gâdileală (penibil) și la provocare. Au aruncat o mănușă, pe care nu o aveau și nu o vor avea, pentru că Moldova nu e a lor, ci a urmașilor și a urmașilor urmașilor oamenilor buni, de o față tot a lor, dar de împrumut.
Poemul Reciclării începe și se termină cu o astfel de provocare. La început cititorul e luat drept nebun (Fool), comutându-i-se începutul primăverii de la sfârșitul lui martie direct în prima zi de aprilie, ziua păcălelilor și a farselor. ‚Are you taking me for a Fool?’ Eliot și-a turnat propria cenușă în cap. Poate din indignare. The Fool, Inocentul, căci nebuni sunt păcălicii, este prima arcană majoră a Tarotului. Are numărul zero, e primordialul, geneza. Cel mai mare O din istoria Vieții. Universul este o provocare asumată. Eliot a considerat acel aprilie a fi o lună crudă, în românește ar fi însemnat că nu ar fi dat încă în pârg, Povestea Eroilor debutând pe când Inocentul nu știa pe unde a nimerit. Primăvara e un anotimp crud pentru mortăciuni, pentru că pornește motoarele vieții la turație maximă. În același timp primăvara în cauză a fost să fie și tristă pentru că uneltirile masonilor au scos la iveală, din cubul Rubik, căci ei nu sunt mari amatori de joben, un iepure pandemic. Masonii au aruncat în luptă propria semnătură, liliecii, precum altădată, cu mult timp în urmă, au pus pe fruntea lui Isus o coroană de spini. Teribile coincidențe. Eliot se plânge de bătrânețea propriului butoi, uitând că și lui îi lipsesc ceva doage. Inocentul e provocat să dezlege și să îndrepte misterul. Povestea Eroilor începe cu făloasa spovedanie a păcatului.
Povestea Zeilor aruncă și ea, la rândul ei, o provocare, după un pic de tihnă, o geneză și câteva sfaturi practice. Geronimo! Geronimo, ăla pe care l-a furat câteodată somnul (prin comparație cu spiritele diavolului care nu dorm, nu văd, nu aud, nu simt dar își dau cu părerea), a fost un vindecător apaș, american de primă generație, care s-a opus colonizării în America de Nord, luptând cu trupele mexicane și cele ale Statelor Unite. A fost un fel de Hopa Mititică, de câte ori colonialiștii îl puneau la Pământ se ridica cu și mai mult curaj și cu voință de victorie. Chiar și când a fost luat prizonier, nu și-a pierdut credința în Dreptate și în Bine. Zeii l-au avertizat astfel pe Inocent că se va opune celor mai puternici, el cu palmele goale, ceilalți cu artilerie grea. Zestrea Inocentului: a heap of Faith and a leap of Faith. Dar când armata ta e însuși Dumnezeu nu ai a te plânge.
Importantă nu e însă provocarea, neprețuită e Pacea, că nu degeaba li se spune chiar și elitiștilor care își dau foc ‚Rest in peace’, stați cuminți, pacea lucrează în favoarea tuturor.
Pentru că moartea și viața formează un perpetuum mobile, numai împreună și numai echilibrându-se, voi vorbi un pic și despre Steaua lui David. Inițial s-a numit Scutul lui David ( o apărătoare) – Maghen David în ebraică (מגן דוד în original, un fel de Lilișor dat afară peste rama oglinzii, funny). Maghen îmi aduce aminte de cubulețele magice Maggie, deși recomand ca fiecare să-și facă supă cu ce are prin propria grădină. Steaua lui David e de fapt o metaforă a bătrânei nelămuriri cu oul și găina. Maghen = o cloșcă magică. Prima a fost cloșca, iar simbolul cloștii e oul. Din ce s-a întrupat cloșca? Din oul gândirii. Plimbarea de cuget în cerc e laitmotivul poemului lui Eliot. Steaua lui David e o înlănțuire de trei clepsidre, ceea ce mă face să cred că acesta este numărul de reîncarnări alocat pentru curățirea spiritului și a sufletului. Trei încercări. De ce scut? Pentru că trupul e un scut, de cele mai multe ori încasează loviturile doar pentru a proteja spiritul și sufletul.
Ființele umane sunt cele mai frumoase creații din Univers. A venit timpul ca spiritele să le arate respect. Și Vieții – o călătorie binecuvântată de miracol.
Bibliografie:
https://www.thetarotguide.com/the-fool
https://idioms.thefreedictionary.com/Geronimo!
Lumină de ținut minte 