Mirosul ofilea cheful de ceartă. Trebuia făcut curat prin case, pe străzi, prin oceane, prin suflete. Am sunat o prietenă și le-am împărțit mături, fărașe și entuziasm. S-a lăsat liniștea, privirile inteligente păreau să spună că habar nu au cum se folosesc. Unii au încălecat pe mături și și-au luat zborul. Icar a început să urle că niște golani îl hărțuiau și voiau să-i fure pachețelul pe care i-l pregătise tată-său pentru la școală. Din banca a patra, rândul de la geam, cineva mi-a suflat ceva despre puterea exemplului. Am început să mătur trotuarul. Copiau ca la examene și teze. Am mai tras un fulger de mânecă și am decretat ședință ca și cu părinții. Au făcut cale întoarsă, fără a ridica mâinile sau sprâncenele, unii strigând că se duc să inventeze mături cu motor, roboți cu făraș, roboți ecologici de casă, numai buni de adoptat, roboți înotători, campioni mondiali la igienizarea oceanelor. Importurile își făceau curat în gențile diplomat. În timp ce puturoșii au rupt lenea la fugă, grupuri de oameni frumoși și vrednici s-au apucat să facă curat, fără să se laude. Parcă venise dintr-o dată primăvara. Nu se plângeau nici de soare, nici de ploi. Erau constructori, tinichigii, croitorese, ospătari, șoferi, bucătărese, papugii, electricieni, parfumărese, contabile, instalatori, coafeze, educatoare, portari. Parcă niciodată nu-mi fuseseră mai dragi oamenii, erau atât de buni încât și ploaia a vrut să fie de partea lor. Pe unde picura câte un nor, iarba se ridica trufașă din țărână, copacii își roteau fruntea înverzind, viața parcă avea și mai mult chef de viață.
Au durat ceva timp tratativele, dar până la urmă cei dedicați mai mult studiului au acceptat să ajute la îndepărtarea prafului și a corupției din instituții, bănci, judecătorii, laboratoare, muzee, teatre, cinema-uri, prin așa-zisele elitisme în general. Cu sufletul trebuia să muncească fiecare pe cont propriu, spiritele erau gata să ajute și să sfătuiască. Și spiritele trebuie să facă fapte bune, e scris în stele.
Partea cu perfecțiunea mai mult am visat-o, tot felul de recalcitranți sabotând eforturile zilnice și mai ales pe cele săptămânale. Ca și în cer, și pe Pământ starea de curățenie trebuia întreținută. Debandada începuse însă să fie din ce în ce mai prietenoasă cu mediul înconjurător. Caii încă alergau la galop pe flori de câmp, câinii alegeau cele mai înflorite tufișuri, vampirii păcăleau timpul la metrou, umbrele scuipau fluturi pe asfalt, iar călugării organizau festivaluri de muzică de pădure și elevare spirituală. Încă se mai ieșea cu prietenii la grătare, iar pescărușii se plângeau obraznic de miros. L-am sunat pe Dumnezeu să-l întreb dacă după lecția de dreptate puteam să le vorbesc deschis și despre fericire.
-Mai ai vreo treizeci și trei de ani de concediu activ, cred că ai timp să traduci programul de guvernare pe înțelesul tuturor.
-Treizeci și trei? Furi cifre octanice de la concurență?
-Îi fac în ciudă. Acum o să înceapă să caute o explicație.
-Poate începe să facă curat în propriul plan diabolic. Poate îl face doar simbolic.
Dumnezeu a început să râdă. Concurența a început să râdă.
Pace vouă și bucurie tuturor.
Lumină de ținut minte 