The Waistland (un poem dedicat celor ce se îngrijesc de linia taliei dar și de binefacerile Thaliei) funcționează pe principiul Hydrei, cu fiecare noimă descoperită alte intenții interferează, alte lumi își zdrăngănesc stelele în semn de salut. Eliot, witness to Hercool, secondat de aroganțele lui Ezra (Ra Z – un fel de soare al zoroastrianienilor, raz =pa3, pe rusește înseamnă timp, fiind folosit și pe post de număr 1=un, am listat un cântecel la Bibliografie, Ezra a fost carevasăzică, la timpul lui, reprezentantul oficial al patronului său pe Pământ) și sabotează și ajută muncile herculiene. Există câteva sisteme în cadrul constelațiilor, numite Zeta: un sistem multiplu – Zeta Herculis, un sistem binar – Zeta din Canis Majoris (Phurud), un alt sistem binar – Zeta Reticuli (net, rețea), un sistem binar – Zeta Aur (din constelația Auriga – the charioteer), un sistem terțiar din constelația Săgetătorului, un alt binar din cea a Taurului și un sistem binar – Zeta Aquila, din constelația Aquila (vulturul, pajura fiind mijlocul de transport preferat de fulgerele mâniei lui Zeus). Zeus însuși e un Z, ca și Zorro (sună a Azorel dar și a razor, cel mai bun prieten al omului dar și tăișul dreptății). Știința și miturile, ca și religiile, par toate să spună aceleași povești. Adevărul țipă, șerpuiește, se fâlfâie, se gudură, tună și fulgeră ca să fie descoperit.
Cele trei abreviații explicate pentru datta, dayadhvam și damyata s-au reconfigurat în da, ad văzut în oglindă și dv, cu v tăiat, răsturnat. V-ul tăiat semnifică un v cu cheie, cheia de la cuferele diavolului (dv), negustorul. Toate cele trei abreviații au de-a face cu mass media și cu o precampanie de murdărire a culturii și a bunului simț pentru a sabota peripețiile și muncile lui Hercule (Agatha știe de ce). Nu e nevoie de nume, ele au fost trecute deja pe acatistul justiției și vor îndrepta răul în bine pentru că reprezintă noua rețetă de prosperitate. Cele trei abreviații sunt și colțurile triunghiului care protejează ochiul masonic, încercând să închidă pleoapa pentru neinițiați. Abreviațiile s-au opus semnificațiilor din care au provenit: datta, dayadhvam și damyata, preluând doar efectele din sonorizare.
DA este însă o altă poveste. DA este partenerul de dialog al poemului, al vocilor jucate pe scena poemului. DA, pentru un născut american ca Eliot, este Procurorul – the District Attorney.
Să ne întoarcem însă la înșiruirea șeherezadică a poemului, consemnând declarația pe proprie răspundere și sub semnătură a lui Eliot, ca la secția de Poliție (He do the police in different voices) cum că s-ar fi folosit de citate și metafore pentru a-și proteja numele, intențiile, pentru că unele dintre ele s-ar putea întoarce împotriva lui. O chestiune desprinsă de oglindă. Mai spune însă, în declarație, că acele cioburi îl vor ajuta să reconstruiască intenția, când el va fi fost deja ruină, prefigurându-și reîncarnarea. În Povestea Zeilor vine rândul poveștii unui Prinț al Întunericului, Prince d’Aquitaine, a cărui spovedanie e cuprinsă în poemul nervalian al celor fără de noroc. Nu știm dacă prințul intenționa să achite ceva polițe, să facă restituiri sau spera să fie iertat, achitat, precum în ziua de judecată. Prințul se declară văduv deși aș spune că s-ar putea simți mai mult văduvit. Turnul în ruine reprezintă ce i s-a întâmplat când încă se credea în putere și e reprezentat de o arcană majoră în Tarot. Linia de luat în seamă, din poemul nervalian, e cea care urmează celei citate de Eliot (vezi Bibliografie). Prințul a pierdut o stea, sau poate o stea a fugit de el și a căzut pe Pământ (Eliot e și el, anagramat, o stea – Etoile). Pare să vorbească despre constelația Lirei (lira lui Orfeu fiind pomenită spre sfârșitul poemului), un instrument cu corzi ciupite precum lăuta (cobza). În constelația Lirei există o stea a păstorului (shepherd), păstor care va reveni în trimiterile la wagneriana poveste a lui Tristan și a Isoldei, deși intenția eliotiană și-a îndreptat săgeata mai mult către Olandezul Zburător. Poemul are de-a face cu un zeu neconsolat, care pare să fie și Gandalf și Sauron în același timp. O poveste s-a năruit pentru el și deși speră să ne facă să credem că își caută dreptatea nu ne încredem în varianta lui prietenoasă. Deși face trimitere la Isus, acest prinț e un amator de ofrande, fiind exact opusul dumnezeiescului. El nu poate fi decât păstorul masonilor, întunecatul. Poemul nervalian, ca și cel eliotian, e construit pe metafore cu tentă sexuală, obsesia sexuală fiind o caracteristică a celor care se închină acelui prinț și a prințului însuși. Prințul întunericimii a construit o poveste identică, de genul Isus, cu ajutorul masoneriei, pentru a căpăta ofrande. Despre ofrande am tot vorbit, sper ca prințul din discuție să accepte doar ofranda de sine, directă, a celor care i se închină prin masonerii. Masonii ar trebui să-și hrănească stăpânul din pâinea propriului corp, cu propriul lor gust de vin.
Următorul vers, din Pervigilium Veneris, vorbește despre o rândunică când de fapt e vorba de un guguștiuc. Prințul zburător se laudă cu deflorarea inocentelor, nevăzut, neștiut. Nu e nevoie să mai comentez implicațiile sexuale, arta elitelor bubuie de plăceri. Povestea are însă ecouri în basmele românești ale Zburătorului și în inspirata pictură chagalliană (șacal, jackal = jack looking for a box, un câine rău). Memoriile victimelor au fost dintotdeauna resetate, după cum și hackerii zilelor noastre au preluat conceptul, curățându-și de urme fărădelegile. Prințul lor face însă referire la justiție, iar dacă tot cere dreptate sper să se facă dreptate victimelor, iar infractorii să fie expuși și deferiți justiției pământene. Pe lângă implicațiile umilitoare și nedemne de un stelar precum Eliot, indiferent de natura întunericului, poemul își dovedește încă o dată simetria. Poemul latin din care a fost extrasă jumătatea de vers, Pervigilium Veneris, a fost scris în cinstea zilelor zeiței Venus, Afrodita cea ieșită din spuma mării, care se serbau în perioada 1-3 aprilie. Poemul vorbește despre tăcerea așteptării și germinație, despre trezirea naturii la viață. Ca și la începutul Poveștii Eroilor e vorba de fapt despre lupta dintre viață și moarte, concluzionând că moartea nu învinge, nefiind un sfârșit ci o răsturnare de situație, ca într-o oglindă fermecată, o regenerare. Voi atribui toate insinuările sexuale ideii de sămânță, pentru a nu mă certa încă de la început cu Eliot, duetul așa-zis duel trebuie să-și vadă nestingherit de destin și de destinație.
Problemele cu înghițitul fără rimă par să mistifice adițional rolul fraierului în îngurgitarea minciunilor ce i se pregăteau. E povestea eternă care începe cu cea a zeilor din mitologie, cei care coborau pe Pământ, în general pentru sex, dar erau destul de zgârciți cu binele. Eliot și grupul lui radical de masoni au construit o strategie paralelă cu poemul. Multe din părțile cu dedicație ale poemului au fost reconstruite artificial în realitate, ca să ‘rimeze’. Drept exemplu aduc în atenție cazul procuroarei din România, instalată și apoi protejată cu ajutorul Uniunii Europene, care ar fi trebuit să ducă la îndeplinire premonițiile poemului, luptând pentru o dreptate concepută de masoni. Adevărul adevărat nu a fost însă invitat în ecuație, procesele anticorupție vor fi revăzute, probele care au dispărut din dosare vor reapare (chiar dacă unele au fost rupte în fâșii, există copii), dreptate se va face, pentru că viața e propice oamenilor, nu filmul. Dumnezeu născut, nu făcut.
Masonii încearcă să facă lobby, o anticameră (parcă am mai scris pe undeva și despre un lob de ureche), prințului din poveste, care a fost descris bestial de alte imaginații și care, după cum a fost lăsat pe portavoce de Eliot, nu ar nutri gânduri tocmai curate.
Fie ca prințul să rămână muzical, pictural, și liric și prozaic, artistic în general, în minciunica pe care singur și-a dărâmat-o.
Bibliografie:
https://www.britannica.com/topic/Thalia-Greek-mythology
https://en.wikipedia.org/wiki/Lernaean_Hydra
https://en.wikipedia.org/wiki/Zeta_Aquilae
https://en.wikipedia.org/wiki/Zeta_Aurigae
https://genius.com/Gerard-de-nerval-el-desdichado-annotated
Lumină de ținut minte 