Apă vie

Aceasta e strada de pe care ploaia și-a luat catrafusele și a plecat. S-a întins până-n vale, câutând înțelegere la râul mare proprietar de valuri cu chirie modică, acces la internet și trei mese pe zi: pește pe vreme bună, mormoloci pe timp de furtună. Aceasta e strada făcută de rușine pentru că nu i-a … Mai mult Apă vie

De-ale lui martie

Plâng streșinile dis de dimineață, soarele-și deșiră papiotele de ață, niște mucoase de păpădii învață alfabetul, o vrabie-și tratează cu mălai diabetul, pe ramuri, copii de ploaie în scutece verzi încă mai dorm, spre ușurarea întregii livezi, vântul, exasperat, stoarce din nori băutură, primăvara-l acuză c-o ține cu burta la gură.

Vânătoare de psalmi

Oftă, aburind gura Sfântului cu clipa trecătoare, pe veșmântul lui Dumnezeu nu era loc de piatră filozofală. Vitraliile strânseseră între dinți umbra călătoare, pe sub podele, căutătorii de aur își vindeau sufletul pe poleială, vorba lor scuipa în cădelniță dogoarea magmei ce le mânca din vintre. Îl lăsase pe pragul bisericii o ploaie spusă la … Mai mult Vânătoare de psalmi

Mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric

-Ce ai cu cerul? -Îmi prinde rumeguș de ploaie de urechi. -Și? -Și umbrele se țin de mână în perechi. Mi-am dus viața la piață, ieri pe mâine, înțelepciunea se dă azi pe mai nimic, mâinile-au adormit și îți dospesc în pâine, mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric! Pe gânduri o cioară clocește pui … Mai mult Mai fierbe-mi, mamă, o poveste în ibric

În cârca ploii

Ploua cu nemernicie, cu ură, împrăștiind nepăsare, mi se făcuse milă de lipsa de culoare, cai de apă își scuturau coama pe sub fereastră, tropăind tristeți pe așteptarea noastră, tu cântai, în surdină, uscând note pe trupul de chitară, aerul din casă căuta, prin dulapuri, un rest de nucșoară, te priveam, lumina ne uitase demult, … Mai mult În cârca ploii

Copii de ploaie

Ploua cu bucurie, de parcă toamna se aruncase pe fereastră, Buna cerurilor așternea pături de lână pe iarba albastră, Sfânta mâniei toca, pentru ochi, o legătură de ceapă, năzdrăvanii se duelau cu arcuri, praștii și bulgărași de apă, mama tuna, tata fulgera, dinspre lumină trimitea zilei bezele un curtezan de dispoziție senină, copiii scăpați pe … Mai mult Copii de ploaie

Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Vrut de ploaie

Bate un gând de ploaie, mințile își strâng brațele la piept, spinarea li se încovoaie, norii își lasă bătrânețile pe palme, miroase a verde, o clipă de apă adoarme.