În cârca ploii

Ploua cu nemernicie, cu ură, împrăștiind nepăsare, mi se făcuse milă de lipsa de culoare, cai de apă își scuturau coama pe sub fereastră, tropăind tristeți pe așteptarea noastră, tu cântai, în surdină, uscând note pe trupul de chitară, aerul din casă căuta, prin dulapuri, un rest de nucșoară, te priveam, lumina ne uitase demult, … Mai mult În cârca ploii

Copii de ploaie

Ploua cu bucurie, de parcă toamna se aruncase pe fereastră, Buna cerurilor așternea pături de lână pe iarba albastră, Sfânta mâniei toca, pentru ochi, o legătură de ceapă, năzdrăvanii se duelau cu arcuri, praștii și bulgărași de apă, mama tuna, tata fulgera, dinspre lumină trimitea zilei bezele un curtezan de dispoziție senină, copiii scăpați pe … Mai mult Copii de ploaie

Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Vrut de ploaie

Bate un gând de ploaie, mințile își strâng brațele la piept, spinarea li se încovoaie, norii își lasă bătrânețile pe palme, miroase a verde, o clipă de apă adoarme.

Lăcomia ploii

Plouă pe gândul meu, mă ascund de ochii odăii, tavanul își simte sufletul greu, aerul, suspicios, trage cu ochiul pe gaura cheii. Mă udă până la piele, nu am curajul să mă acopăr cu vorbe, o dorință de fulgere se agață de stele, un tunet nebun bate cu vântul de tobe. Sunt ploaie și rouă … Mai mult Lăcomia ploii

Dulce de doină

Număr gânduri, număr stele, cinci cu coadă, restul grele, mute, împletind fulare din lumina de la soare pentru prunci meteoriți, adoptați de infinit. Număr flori, număr pământ, dar nu mă țin de cuvânt, trag tăcerea după mine, pe vânt ploii-i șade bine. Număr om, număr scrisoare, dau focului dezlegare de-a-și lua zilele în iad, plângă-l … Mai mult Dulce de doină

La plimbare

Ea purta un zâmbet cu gulerul înalt, ușor ondulat, roz și cu foșnet de mătase, de la talie în jos un croi un pic rușinat, el îmbrăcase o încruntare moderată, un gând ascuns la butonieră, vestă în dungi și pantalon foarte puțin evazat, o ținută oarecum austeră. Cravata i se smiorcăia, dorindu-și o batistă, asortată, … Mai mult La plimbare

A ploaie

Pe-arcada dimineții, pe sub sprânceana de verdeață, locuiau, cu mama-negură, trei mirări de ceață, de mai bine de o săptămână reverberase gongul sezonului de dragoste, le venise, mănușă, timpul să nu mai fie considerate o pacoste, căci iubirea preferă să-și păstreze cartea de vizită de mister chiar și când calul alb șchioapătă pe sub armura … Mai mult A ploaie