Călătorie prin orele tinereţii (20.08.2015)

(Image from http://www.chinawhisper.com) Fusesem cât pe ce să pierd trenul. Una dintre valize fusese gata-gata să moară pe peron, rochii cu breteluţe atârnau greu, îmbâcsite de soare şi nisip. Doi idioţi rânjeau de la fereastra unui compartiment. Îi rugasem să mă ajute să ridic valiza îndărătnică. David, băieţelul meu drag, începuse să plângă, speriat că nu … Mai mult Călătorie prin orele tinereţii (20.08.2015)

Cum îi soarta omului … (24.04.2015)

(Pinterest) În fiecare duminică după amiaza, la vremea când timpul încă îşi mângâia burdihanul, sătul de nazurile zilei, Ion Boierul îşi scotea iapa la plimbare. Ion rămăsese văduv cu vreo doisprezece ani în urmă şi de atunci îşi căuta, cu religiozitate, nevastă. Le ceruse, pe rând, pe toate babele, inclusiv pe ale mele, apoi a … Mai mult Cum îi soarta omului … (24.04.2015)

Un personal plecat de la ultima linie

 (Foto şi mai multe informaţii despre trenuri de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16807977-analiza-cum-mergeau-trenurile-acum-140-ani-poveste-romani-unguri-austrieci-englezi-vremuri-scandaluri-rasunatoare-reusite-uimitoare.htm) Există bucăţi de lume care se retrag din realitatea imediată şi se încapsulează într-o vitalitate cu alte coordonate. Aşa sunt gările. În gară nicio aşteptare nu e în zadar. Mi-am petrecut copilăria privind gara, de după un geam cu zăbrele. Casa era la stradă şi sătulă … Mai mult Un personal plecat de la ultima linie

Prietenii mei

N-aş avea, nici măcar pentru o clipă, încredere în omul care mă judecă după lectura din tren. Născuţii cu întrebări se aşteaptă să porţi cu tine doar Kirkegaard, Bacon, Borges sau Eliade. N-aş încerca Cervantes sau Unamuno la toaletă, încă lupt cu o afurisită de constipaţie. Ultima mea grijă, călătorind spre Bucureşti, e să le … Mai mult Prietenii mei

Pierderi de memorie

Ca să salvezi o iubire, trebuie să iei trenul uitării. Altfel se îmbolnăveşte şi, în mediul nociv creat de oameni, îşi semnează singură sfârşitul. Dacă creierele sunt mari amatoare de oxigen, dragostea se hrăneşte cu dioxid de carbon. Ca şi copacii, dă la schimb aer curat. Bineînţeles că stimabilul creier nu ar recunoaşte nici mort. … Mai mult Pierderi de memorie

Trei, Doamne, cinci cu rezervele

Alexandru Ioan Cuza făcea băi de mulţime, adică lua câte un ţăran de gulerul scurteicii şi-l întreba: ”Măi, omule, ţi-am dat pământ, ţi-ai plătit taxele?”. Dumnezeu privea neputincios cum domnitori unşi cu voia şi întru numele Lui umpleau cu galbeni visteria. Sătul de atâta voyeur-ism, îl chemă pe Peter, care se maghiarizase pentru a echilibra … Mai mult Trei, Doamne, cinci cu rezervele