Pe o planetă dintr-o galaxie nu foarte îndepărtată trăiesc și creează niște plastiline. Își spun Înțelegi dar pentru că noi îi percepem doar prin ce se modelează i-am numit plastiline. Plastilinile se ghidează după precepte morale ce frizează ideea noastră de perfecțiune. Au însă și ele infractorii lor, diavolul s-a mărunțit în substanțe volatile, de tipul eterilor, și se agață de gânduri. Plastilinele au descoperit Pământul acum mai bine de o sută de mii de ani. Incursiunile incognito au dezamăgit. Populația pestriță și de altfel încântătoare ochiului nu și-a însușit decât superficial valorile morale de care depinde echilibrul în Univers. Deși pământenii au primit ajutor și logistică acordate cu mărinimie, răspunsul a fost incoerent și naiv, așa că dovezile de prietenie au căzut în expectativă. Plastilinele nu au închisori. Acum câteva sute de ani guvernul plastilinian a hotărât să acorde plastilinelor violatoare, plastic și mental, posibilitatea de a-și recâștiga privilegiile prin reeducare în compania pământenilor. Plastilinele infractoare ar fi trebuit să educe populația Terrei în spiritul valorilor morale în care s-au născut și prin aceasta să-și poată privi în față și reforma propriile aberații. Pentru o vreme plastilinele infractoare au muncit cu entuziasm, ajutând pământenii să-și adapteze gândirea, au tras după ele aceeași direcție de progres pe care o urmau și acasă. Se părea că o nouă civilizație era pe cale să se resoarbă în marea familie a eternității.
… apoi au picat examenul neprevăzutului.
Plastilinele ispășitoare s-au molipsit de lăcomie pământeană, lăcomie de putere. Dacă înainte doar dorințele de apropiere, un fel de obsesie de procreere la parametri ridicați, le sabotaseră echilibrul etic, acum suferința se întinsese peste toate aspectele. Ajunse pe Pământ, plastilinele se modelaseră în oameni, ele nu puteau fi deosebite de pământeni dar pentru celelalte plastiline erau ca bârnele eșecului în ochiul non-prefectului (lăsăm să curgă idea de prefectură și peste celelalte tabu-uri de putere pe care nu le înțelegem). Din educatori-ispășitori, plastilinele infractoare s-au transformat peste noapte în colonizatori. Plastilinelor de acasă priveau îngrozite spectacolul corupției.
Plastilinele nu au în vocabular cuvântul avort, eficiența care guvernează pe planeta lor îndestulează și servește viața tuturor. Plastilinele nu pot ucide, dar s-a dovedit că odată aterizate pe Pământ plastilinele infractoare puteau instiga la crimă, la furt și la viol. Pentru prima oară în ani fără număr plastilinele au trăit sentimentul groazei și nu le-a plăcut deloc.
Hotărârea a fost luată spontan, nimeni nu a votat împotrivă. S-a decis ca toate armele nucleare, atomice, chimice, biologice ale pământenilor să fie neutralizate și blocate, fără nicio posibilitate de reactivare. A fost pusă în balanță influența asupra vieții și sănătății pe planetă și au fost listate și reevaluate: mijloacele de transport, noxele industriale, sistemul de educație și producătorii de medicamente. Ca urmare, pământenii au fost debranșați de la internet.
Deși au existat încercări disperate de a reînnoi legătura, câmpuri magnetice ad-hoc au făcut reconectarea imposibilă. Pământenii au fost nevoiți să-și regândească și reclădească viața după voia naturii și nu invers.
Guvernele au fost nevoite să naționalizeze marile averi și să împartă banii în mod egal, pentru a asigura supraviețuirea. Oamenii au muncit, s-au împrietenit și au iubit fără telefoane mobile și fără internet. A fost cel mai greu test al generozității. După un timp au descoperit că ori de câte ori făceau câte o faptă bună, în folosul comunității, erau rebranșați automat la internet, până se săturau de bine și recidivau.
La capătul a o mie două sute de zile de solidaritate plastilinele și-au retras cetățenii din toate privilegiile pământești. Plastilinele infractoare au fost trimise în izolare spirituală până la apariția dovezii de însănătoșire.
Pământenii au senzația că alte forme de viață din Univers le trimit mesaje de încurajare.
Lumină de ținut minte 