Casele înghit voci,
deși nu au intestine
iar stomacul le e prea leneș
ca să macine gânduri.
Vocile rămân întrupări firave
de ignoranță expresivă.
Casele trag cu urechea,
forțate de împrejurări,
dar obiceiul, pe cât de nepoliticos
pe atât de inoportun, le deprimă.
Casele iubesc tăcerea,
sunt pustnice abile,
nu întorc obrazul în nepăsări omenești.
Casele iubesc oamenii și păsările
pentru că au deprinderi de filosof.
Lumină de ținut minte 