Lumină de ținut minte

(foto de pe http://www.cutehdpictures.blogspot.com)

A coborât de parc-ar fi zâmbit, cu pași ușori,

purtând copii de nori la subsuori;

pe palme grâu-i germina lumină.

Și n-au știut nici candela să țină.

                           *

Din oameni rămăsese doar mândria

de-a fi făcut, de-a fi iernat ei via,

de-a fi zidit din vicleșug un început.

Și n-au știut că apele ce dor n-au mai tăcut.

                           *

Tâmplele-i albe miroseau a primăvară,

în ochi, tristețea se cernise-n zdrențe de ocară,

răul amanetase dovezi de neștiință.

Pământul îi acuza pe toți de nerecunoștință.