Dimineața a venit așa cum vine de obicei, pâș-pâș, cu soarele gata să-ți intre în ochi, dacă nu ți i-ai clătit deja cu apă. Ce apă? De jur împrejur erau numai pietre și un destin nisipos. Până a apărut șoferița cu două nuiele, umblând ca oarba să vadă dacă a înțărcat mutul iapa. Când am … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVII