
Trebuie să fi fost primăvară căci numai când înfloreau gardurile vii de se gălbejeau fețele pretendenților aveam chef să mă port ca o gospodină. În loc să importe tufe de iasomie, comunistul închipuit umpluse rafturile magazinelor cu creveți. Prăjeala îi stătea în gât până și meniului chinezesc. Nu mă puteam gândi decât la mâncare sănătoasă. De la geamurile căminelor studențești miroase veșnic a cartofi prăjiți. Am ieșit la geam și am început să-mi strig păsurile:
-Știe cineva vreo rețetă de Doamne ajută de mâncărică de cartofi?
-Tocăniță vrei să spui, a urlat triumfător un jupân de la TCM aflat în vizită la unul din etajele inferioare.
Am apucat ligheanul cu zoaie de la ușa băii și i l-am arucat pe creștet. Sfârâia. În câteva minute a dispărut. Mi-am dat seama după celelalte urlete, care nu aveau nimic de-a face cu după amiaza, că fusesem în stare de-o inexistență. Dintre toate tabloidele taman acid sulfuric! Niciodată nu știai cu ce se spălau pe cap fetele de la Chimie! Diversitatea și amestecurile între departamente nu fusese o idee bună. În cazuri de felul acela de nesimțit, toată familia venea să ceară considerație: părinți, bunici, mătuși, unchi, verișori, deși supărat era numai câinele. O matahală de la mecanică agricolă mi-a strigat să mă pun pe meditat. A durat ceva timp până m-am hotărât a cui pătură aveam s-o așez pe podele. Arătătoarele s-au căutat cu degetele mari și pentru că nu mai era timp, ci doar între timp, aproape că au adormit și ochii.
-Auzi, tocăniță! am vorbit de una singură. Carne nu era nici măcar prin magazine, d-apoi prin cămine sărăcăcești! Nu aveam frigider, nu aveam gaz, nu aveam nici măcar slănină între dublele de la geam, singura bucurie a pieții rămâneau cartofii. Cărau țăranii păcate și de la plivit, și de la a doua recoltă! Ceapă găseai și de împrumut, nu umblam cu ceașca după prostii ca zahărul sau berea, nici măcar chiștoace nu se dădeau de pomană.
Pe masa de lucru nu era fir de busuioc, de la biserică luam mai mult iarna, că era gata uscat. M-am îmbrăcat și am plecat la piață. M-am oprit un pic la butoiul cu murături, doar ca să mai aud un pic din graiul ce mi-a dumirit cei șapte ani de acasă.
O linie întreagă de tarabe vindea zarzavaturi. În mare parte babe care mai ogoiau cu mărarul și ceva oboseli de ghiocel. Pentru singurul leu cu care mă mai lăudam a trebuit să scotocesc până și în căptușeala gecii.
-O legătură de busuioc, vă rog.
În zilele bune, fără dureri de reumatism și șale, numai cu un pic de de-a surda, puneau de la ele mărar, pătrunjel, leuștean și două-trei fire de țelină. Dar nu lunea, lunea venea după recalcularea monetarului și ofertele erau ținute pe curat.
Bătrâna mi-a întins o legătură de pătrunjel.
-Sfântă Vineri, am cerut o legătură de busuioc!
-Ce ai copchilă, ia-ți busuiocul și du-te!
-Ăsta nu e busuioc, e pătrunjel!
-Busuioc, copchilă. Aglăiță, zî tu, busuioc îi or ba?
-Busuioc de la popa.
-Care popă?
-Popa din sat. Un buchețăl duc la biserică, un buchețăl aduc la piață.
-O legătură de pătrunjel, atunci.
-Hotărăște-te, copchilă, că am și alți clienți.
M-am uitat în jur, se adunaseră doar babele de la zarzavaturi, cu umerii lăsați sub greutatea cojoacelor și năframa pe gură.
-Nu vezi, e pătrunjel?! Acum dă-l deoparte, dă-mi busuiocul și-am plecat!
-Poftim respect! Dacă nu-ți place busuiocul de la mine, du-te și cumpără din altă parte!
La toate tarabele s-a întâmplat la fel. Încercau să-mi vândă pătrunjel pe post de busuioc. Cine știe ce golan încercase să-și vândă boul pe post de vacă…
Am plecat fără busuioc. De cum am intrat în camera de cămin am scos caseta transpirată pe disco și m-am înregistrat urlând busuioc, fără să-mi treacă prin minte să-l asortez la coafură. Busuioc spuneam, busuioc se auzea, unde Dumnezeu pierduseră înțelegerea? Încă mai aveam ureche de auzit și nimeni nu întrevedea vreun viitor pentru internet.
M-am întors în piață, fără să cer nimic. Am luat o legătură de busuioc dar nu m-au lăsat să plătesc. Crezuseră că le înfruntasem din sărăcie. Zgârcenia o cunoșteai după om. Le-am mulțumit ca la niște Sfinte Duminici și am plecat înainte de a mă cadorisi cu toată recolta de pătrunjel.
Mâncărica de cartofi mi-a ieșit strașnic de bună, perfecțiune dintr-o bucătărie cu aragaz de porțelan,