
Muncite din greu și prost plătite anotimpuri
lucrează fără contract, spălând păcate în patru schimburi,
Pământul le cere ajutorul, cerșește milă,
în catastife cerești rugăciunea își pleacă ochii, umilă,
apei i-s date în grijă și vrute, și nevrute,
răul își îngroapă urletele sub nisipuri mute,
în Adevăr Cuvântul vindecă respirația de venin,
numai aerul înțelege fericirea de-a fi senin.
Omul își caută înțelepciunea pierdută în stele,
nepricepând că Lumina îl locuiește pe sub piele,
născut din singurătatea lui Dumnezeu,
se întoarce acasă doar când îi e greu.
A fi bun înseamnă a împăca, în dreptate,
iubirea de om cu credința în Eternitate.