Lumină de ținut minte

Auzisem că un domn hrănit pe saturate de inspirație l-ar fi numit magazin de curiozități. Mie cuvântul magazin îmi aduce aminte de cei trei magi din colindele copilăriei și de aparenta lor, îndelung exersată, naivitate. Ba am să-i spun chiar en-fiche-ism, căci l-au trădat pe Isus dar nu a fost vorba de prostie în purtarea unor oameni considerați de alții a fi înțelepți ci doar de invidie și de calcule angrenate într-un joc de putere. Și a mai fost vorba și de influențarea lui Herod, un alt obsedat de propria-i nemernicie. Un nerod. Un fel de a scoate tăciunii aprinși din foc cu mâna altuia. Magii au fost, cu mult înaintea nerozilor de acum, printre primii influenceri ai poveștii poveștilor! Cum altfel ar fi putut un om cu carte și respect pentru viață să se poarte atât de ticălos, anunțându-i unui rege mincinos, și pe deasupra și criminal, care își masacrase fără milă neamurile eligible la înscăunare în cazul unui atentat la ieftinătatea trecătoarei lui vieți, nașterea unui învățător venit tocmai de la Dumnezeu ca să le explice oamenilor cum se poate deosebi binele de rău?! Și Herod, și magii au crezut probabil că până la urmă dracul le va da cu piatra filozofală de cap. Cu piatra le-a dat, secretul veșniciei a rămas însă secret. Isus venise de fapt să le deslușească oamenilor adevărul, să-i ajute să se desprindă de rețeaua de minciuni a diavolului pentru că Dumnezeu, chiar și pentru cei care se închină pe la alți domni, este adevăratul proprietar la locului, al lumii întregi. Proprietarul infinității. Cât n-ar da toți nerozii lumii să-i afle taina, dar eternitatea nu e nici de nasul mosoreriilor, nici de cel al alchimiștilor care nu s-au dat în lături de la a comite de neiertat atrocități. Eternitatea nu e de vânzare și nu se negociază, nu se fură, nu se ia prin viol, crimă sau vicleșug, eternitatea se ia doar prin pură bunătate. Poate că diavolul a reușit să-l desprindă pe Isus temporar de viață dar nu va reuși niciodată să i se substituie, chiar dacă s-a întins pe deznădejdea săracilor naivi, ca o plagă. Cei buni învață însă să aleagă, căci Dumnezeu e ușor de purtat pe umeri. Ca urmare veți înțelege de ce m-am hotărât să-i spun prăvălie.

Pe firma luminoasă nu am cheltuit prea mult, împrejurimile erau pline de generozități de licurici iar peste noapte cerul își lăsa stelele să coboare până la liziera aerului verde, un adevărat deliciu pământesc. Cu jardinierele și coșurile de flori atârnate de mânecile acoperișului m-a ajutat o ploiță, plăcut surprinsă de predilecția mea pentru nepretențios. Am dat cu var, iar pe rafturile de lemn am așezat obiecte de preț. Și vechi, și noi, ba chiar și unele de care mi s-a făcut milă.

Încă dinainte de a declara oficial negoțul tot felul de comercianți de vrute și nevrute, de privite pe furiș și de alandala și-au întins tarabele chiar în fața prăvăliei. Mărfuri alese, gălăgie mare. Cine să mai ajungă să cumpere ceva și de la mine când ei luaseră toată suflarea mirosurilor de import? Ca ajutoare aveau și femei, din cele care își făceau de lucru cu eleganță, afectate de așa importanță, încercând, parcă prea ostentativ, să ghicească ce simțeam sau poate doar ce credeau ele că ascundeam. Celor insistenți li se abăteau privirile către lucrușoarele viu colorate ale tarabelor, care ar fi leșinat dacă ar fi aflat că le-au murit toți lăudătorii.

La un moment dat am încercat chiar să-mi fac cărare, dar au blocat-o cu ambalaje vechi și hârtii noi de împachetat, ba au plantat și un tir, convinși fiind că roțile i-ar putea crește până la lună. Din tir se aprovizionau ca de la magazie, de prelată spânzurând anunțuri care nu aveau să se întâmple niciodată. Măgăoaia ținea umbră întregii clădiri. Volbura mulțumea de răcoare.

Când am îndrăznit să vociferez mi-au recitat un paragraf din Biblie: Cartea revelațiilor, capitolul 13, aliniatul 17. Nimeni nu putea vinde dacă nu era marcat. Straniu amănunt având în vedere că pe unul dintre apostolii biografi îl chema Marcu. Ridicol din partea lor căci făcuseră profit și din vânzări de case de marcat. Abject pentru că mărfurile fuseseră făcute din materiale sau cu ajutorul unor resurse lăsate de Dumnezeu, prin actul Creației, spre folosul tuturor. Ei nici măcar nu-i plătiseră lui Dumnezeu ce i se cuvenea, se grăbiseră însă să dea acont unor cezărici care nu făcuseră mare lucru.

Luând în considerație toate argumentele de adevăr și de substanță am decretat că toți oamenii onești pot vinde orice produse pentru a-și câștiga existența, dacă acelea nu afectează negativ viața altora, fără a da socotință sau arvună diavolului sau slugilor aceluia.

A doua zi, de dimineață, m-am trezit strigată de săracii buni ai locului. Așteptau în fața ușii. În locul tarabelor răuvoitoare se înălțaseră niște statui negre, lucitoare. La început am crezut că se scumpiseră și erau din marmură. La o privire mai atentă mi-am dat seama că erau din smoală. Crivățul le șlefuise fețele dar tot nu aveai cum să-i recunoști. Săracii s-au apropiat timid de ferestre întrebându-mă ce vând. Nu iluzii. Mărunțișuri care mi se păruseră odată frumoase. Și foi de hârtie pentru scrisori către Dumnezeu. Fiecare n-are decât să-i spună ce vrea. Să ne judece tânguiala, nu târguiala.

Tarabagiii jurați diavolului au râs dar nu s-au urnit. Au început însă să-și facă griji. Le tremurau mâinile cu care luaseră șpagă, cu care sabotaseră munca unor truditori nevinovați. Peste noapte s-au aprins spiritele, cele rele și hulițarnice; se înfuriaseră stelele. Apoi a dat în mintea lor crivățul, hotărât să-și dreagă din partea de vină. Crivățul a mistuit ardoarea nebunilor, domolind-o la pământ, dând mai apoi bir cu fugiții dincolo de hotarele orașului, dincolo de hotarele lumii.

Ca să vinzi sau ca să cumperi nu e nevoie de niciun semn, de niciun stăpân înafara bunului simț, de nicio umilință. E de-ajuns să muncești cinstit și să-i ajuți și pe alții care muncesc la fel de cinstit ca tine dar poate nu câștigă la fel de bine. Trăind, e bine să-ți păstrezi sufletul primenit și voia bună. Nimeni nu se poate ascunde de Dumnezeu, și nici de justiția dumnezeiască.

În pustiu eșuează hackeri, trolli, afaceriști și politicieni corupți laolaltă cu criminali, violatori, pedofili, perverși și aberanți identitari. Oameni care și-au bătut joc de alți oameni. Diavolul le culege statuile dar nu le poate recicla, smoala, ca și cenușa, înseamnă moarte definitivă, chiar și de spirit. Numai din lut cu inimă bună se-ntoarce iar, să dea ochii cu lumea, Viața.