
Sunt crucea aceasta pe care numai El o putea duce în spate,
o cruce grea, sălcie, care nu știe decât al Golgotei suspin,
sunt crucea aceasta pe care numai sângele Lui poate
să-nflorească, în purpură, strigătul vieții și-n chin.
Sunt crucea aceasta pe care numai El putea adormi în Cuvânt,
o cruce bătrână, cu așchii mâncate de ploaie,
sunt crucea aceasta care s-a ridicat, ca un zbor, din pământ
și-a plâns pe trupul Lui mușcat de moarte, în șiroaie,
și-a plâns sfințind tăcerea neîntinării în șiroaie …