Orașul s-a îndepărtat de sat până i s-a pierdut urma. Femeilor li s-a promis fericire, li s-a tăiat, la schimb, părul. Li s-au dat cărți. Ieftine. Cele scumpe erau păstrate în ediții speciale în bibliotecile dedicate celor aleși să plângă în public. Rugăciunile nu mai erau permise, bărbații se făceau de rușine în public, măscărind … Mai mult Aripi plânse de cuvânt

A fost odată un om sărac. Trăise o vreme în pustiu, dar cugetul îl muștruluia că nu căutase bunăstare, așa că se porni la drum, să caute alți oameni, ca să învețe. În drumul său, omul sărac se poticni de o mână de draci care zideau un templu hidos în jurul unei mulțimi de oameni. … Mai mult Se face Lumină

“Now, my dear friend – now, for your sins, you are to suffer the infliction of a long gossip letter. I tell you distinctly that I am going to punish you for all your impertinences by being as tedious, as discursive, as incoherent, and as unsatisfactory as possible.” – Edgar Allan Poe, “Mellonta tauta” Deloc … Mai mult Poeper și cinstit

Soarele lui noiembrie și-a strâns puterile dintr-o limonadă, miez dulce-amărui și raze mult mai leneșe, zemoase. Un grup de turiști călătorit prin misterul unei Pavlove a strâmbat nemulțumit din nas, stelele de turtă dulce și cele de zahăr candel au licărit în caramelizări de indignare. Toți sateliții au fost ochi și urechi când Pământului au … Mai mult Indispozițiile lui Saturn

Cuvânt Înainte Această mini-încercare de roman, publicată în foileton, se dorește a fi o parodie a celui mai cunoscut roman al lui Bulgakov, un subiect analizat de pe cealaltă parte de opinie religioasă. Aspiră la propriul șarm, fără a se agăța de celebritatea altora. Această Margaretă nu are nevoie de niciun maestru. Poștașul se scutură … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine I

Într-un sat uitat de lume, pe-o costișă fără nume, își ducea zilele, și cu greul și cu ușorul, Baba Fleanca. Baba Fleanca avea o casă mai mult dărăpănată decât ridicată, un cocoș care se rezuma la trei cântaturi, o vacă demnă de Cartea Recordurilor și o curte plină de găini. Deși povestea ar fi trebuit … Mai mult Baba Fleanca

Îmi aduc aminte că bunicul a lucrat la ea singurii doi ani pe care i-a primit ca pensie. O bicicletă cu niște aripi de cârpe și pene și o șa îmbrăcată în staniol. Pentru o vreme, după plecare bunicului, m-am luat cu școala și am uitat-o în beci. Într-una din iernile acelea cu zăpadă scârțâietoare … Mai mult Prietena timpului

Pe o planetă dintr-o galaxie nu foarte îndepărtată trăiesc și creează niște plastiline. Își spun Înțelegi dar pentru că noi îi percepem doar prin ce se modelează i-am numit plastiline. Plastilinile se ghidează după precepte morale ce frizează ideea noastră de perfecțiune. Au însă și ele infractorii lor, diavolul s-a mărunțit în substanțe volatile, de … Mai mult Arta compensației