(foto de pe 7-themes.com) O, Doamne, împărțim o gură a veșniciei, rostuită într-un bob de grâu. Legănel mi-ai făcut dintr-o coajă de nucă, iar primii pași mi i-ai potrivit pe o picătură de apă. Fiind făcuți din aceeași suflare, nu ai avut de unde să-mi dai mai multă iubire, a trebuit să mă milogesc de … Mai mult O, Doamne

(foto de pe lmar2012b.blogspot.com) Înflorit-a? Înflorit! Cruce albă-n strop de ploaie, zbor de clopot prăvălit, vorbe îngânând șiroaie. Înflorit-a? Înflorit! Lepădând gândul de-oraș pe strai verde împădurit, s-a rugat la Dumnezeu, dintre pomi, un gât golaș. Înflorit-am, Doamne, eu, dintre toți cel mai sărac, fără bani în portmoneu, nici de pleduri, nici de frac? Vântu-l … Mai mult De primăvară

(Dance in the Harem, by Stephan Sedlacek) Autobuzul a strănutat, scuipând un pumn de praf. Șoferița mi-a făcut semn să-mi mut biroul pe primul set de scaune, născut dintr-o confruntare. Am fi părăsit fără regret locul atâtor fapte, dacă nu s-ar fi ținut de uși o ceată de țigani. Băteau cu pumnii mici mai mult … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXII

(foto de pe http://www.cutehdpictures.blogspot.com) A coborât de parc-ar fi zâmbit, cu pași ușori, purtând copii de nori la subsuori; pe palme grâu-i germina lumină. Și n-au știut nici candela să țină.                            * Din oameni rămăsese doar mândria de-a fi făcut, de-a fi iernat ei via, de-a fi zidit din vicleșug un început. Și n-au … Mai mult Primăvară, cer de leac

Mă simțeam ca o tufă de iasomie, părul, pardon, florile, îmi crescuseră cu un centimetru. De la Casa Bulgakov mă promovaseră direct la grădina botanică. Zgomotul venea însă de deasupra. La început am crezut că erau avioane, ca acelea care se țin de giumbușlucuri la paradă. Erau sateliți, aliniați câte cinci, câte șase, câte șapte. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXI

(Foto de pe https://www.blog.sfatfarma.ro/2017/03/sfaturi-despre-sanatate-vechi-de-100-de-ani.html) Rămăsesem privind în zare, ca la un ecran pe care numai vântul ar mai fi putut trânti niște culori, căci poarta necuprinsului rămăsese închisă și nici măcar soarelui nu-i fusese permis să tragă cu ochiul. Vântul însă se răsfirase prin penele somnului de după-amiază și numai niște puradei scăpați din poala … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XX

(google search, yahoo image) E drumul musulmanilor spre Mecca o cale de mântuire? Musulmanii se întorc cu fața către Mecca pentru rugăciune, rugăciunile urmărind drumul soarelui pe cer, de la răsărit. Caznele clepsidrei le-au fost date ca povară. Când mi s-a spus că eram așteptată la Kiev, pe unde crucile umblau cu picioare rupte, nu … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XIX

Ani au trecut, bunule Tată, și nu știu de ce încă te urlă voci îngropate în pustiu. Din stele ce țin altarul nopții luminat picură ceară pe cruci de lemn, din cel osificat. Îți scriu pe stropi de ploaie de vânt înmiresmate, nu scrijelesc pe boabe de orez furate, mutilate, e toamnă și dreptatea își … Mai mult Corespondență de familie

(foto de pe arbordayblog.org) Netulburat cititorule, Nu se poate să nu fi observat că silabisirea ajunsă, mai des decât mi-aș fi dorit, de râsu-plânsu m-a obligat să ies uneori dintre coperțile cărții, iar la întoarcere realitatea a ținut morțiș să mă apuce de picior, atât cât să câștige un pic de importanță. De această dată … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XVIII

(https://www.zastavki.com/rus/Nature/Rivers_and_lakes/wallpaper-43328.htm) O cale ducea pe umeri un drum și nu-i era greu, și nu-i era nimeni, iar drumul suspina că-și pierduse degetele și nu mai putea scurma în praf. Drumul și-ar fi împachetat la plecare până și muzica gândurilor, dar calea ținuse de cuvânt să se înțeleagă cu șopotitul de apă. Când calea îi vorbea … Mai mult Pe calea-nsingurată, pierdută de-alte căi