El stă pe marginea ploii și privește în gol: „Oare o să vină? Îi mai este dor?” Suspiciunea mușcă din el ca dintr-un glob asfințit: „Oare îmbrățișează pe altul, pe el l-a mințit?” Mâna-i ridică din măruntaiele cerului un tunet, ochii îi fulgeră, vacile norilor se ascund într-un muget, o strigă, îi răspunde tată-său, Vântul … Mai mult Îmblânzirea furtunii
Bate un gând de ploaie, mințile își strâng brațele la piept, spinarea li se încovoaie, norii își lasă bătrânețile pe palme, miroase a verde, o clipă de apă adoarme.
Ai fi putut fi tu Muntele, cel care să se bată în piept cu cerul și să împartă doar cu vulturii amănuntele, ai fi putut fi tu piatra cu gust de Dumnezeu, dar ai ales umila neputință a celui ascuns în mereu. Ai fi putut să-ți lași fruntea-n odihnă pe ani, dar ai ales să … Mai mult Aluviuni
Două porți. Înalte și frumos lucrate. Struguri, îngerași și alte cincisprezece (probabil) feluri de înflorituri. Nici măcar nu erau reale. Două holograme. Greu de crezut, dar erau de netrecut. Cel puțin băncile erau reale! Lemn, tare și deloc confortabil. Petru mă privea fâțâindu-mă de colo-colo, încruntat, dar mimând că ar fi fost dus pe gânduri. … Mai mult O poveste ruptă din rai
(Image from https://www.gaztezulo.eus) Azi dimineaţă le-am vândut norilor o ploaie, avea potenţial de curcubeu, mai târziu s-a lăsat pe tobogan, în şiroaie, ştergându-şi bucuria de geamul meu. S-a oprit din joacă la primul semn de culoare, oftând a mirare, cu ochii mijiţi, am invitat-o să se-aşeze, cuminte, în căldare, avea nevoie de odihnă, drumul lung, înapoi … Mai mult Timp de ploi
(Picture from Alamy, www.telegraph.co.uk) Muntele se caţără pe şes, pământul calcă cerul în picioare, eu trec cuvântul prin urechea de-nţeles şi îi cos soarelui o noapte pe cărare. Păsările înoată-n mări de caviar, norilor le cresc copaci la subsuori, peştii cară-n spate dimineaţa turistului lunar, noi doi ne împletim fular în jurul ultimei splendori.
(Image from flickr.com) Vin scâncete cu vântul de miazănoapte, orfelinatul nopţii îşi duce la culcare flămânzii, ecuatorul trage după el, în veghe, nişte şoapte, doar norii oftează de mila pustiurilor, blânzii … Calea Lactee-şi coboară privirea pe nisipuri, stoarce din sânii stelelor lehuze stropii de lumină, uitaţii lumii freamătă din suflete şi trupuri, în ochi … Mai mult Locuri în singurătate
(Image from retonthenet.co.uk) Căţelul pământului se plânge de ploaie, ba-i rece, ba-i putredă, trezeşte noroaie şi i le pune, rânjite, pe faţă, cere timpului să-i recomande o binemeritată vacanţă. Ploaia, auzind, pufni, profund jignită, se cuibări între nori, acuzând o rinită. După câteva săptămâni de stat la soare, pământul şi-a pierdut pofta de mâncare, a căzut … Mai mult Însetatul orei de-ntuneric
Deasupra dorului de întâmplare era o lumină gravă, greu de pus pe candelă, care nu a râs decât o singură dată, când din tremurul gâtlejului s-a întrupat cuvântul. Iar lumina aceea curată era învelită într-o pânză albă, ţesută din frigul calcaros al norilor, purtată pe umăr de zborul unor păsări. Când tăcerea s-a izbit de … Mai mult Prefaţă de psalm
