(Foto ihearthollywood.com) Aș fi putut să-i pun piedică. Dacă m-aș fi înțeles vreodată cu guma de mestecat aș fi putut să-i expun șpagatul pe canat și să las ușa să se scuze de schimbarea orarului. Bătrânul care înțelegea limbajul bagajelor mă privea amuzat de după un pămătuf de dat cu praf în ochi. -Conu’ Mihalachi … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XIII

(Foto google search) Mi-au spus: Încălța-vei de nouă ori câte o pereche de corăbii, tulbura-vei tihna oceanelor, pletele-ți vor curge val pe valuri până vei uita de furtună. Până îți vei găsi numele din cer pe pământ. Mi-au spus: Îmbrăcate-vei în pădure, încălța-vei de nouă ori câte o pereche de scorburi mute, pletele ți se … Mai mult După chipul și asemănarea numelui Tău

Ca la un semn și cârnații, și Werther, cu tăblie cu tot, au fost glisați și împinși într-un colț de penumbră, o altă tăblie luându-le locul. Cavalerii și-au tras piepturile înapoi, respirațiile atârnând de cuvintele rămase în imaginație. Pe masă fusese artizanat un câmp de bătălie în miniatură. Tancurile, avioanele, dronele, bombele, soldații, tot dispozitivul … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XII

(Foto de pe raureni.ro) Nu-mi plac nopțile cu vise. Înțeleg stele, dar de ce și vise? De obicei adorm vorbind cu Dumnezeu, ca să nu chinuie timpurile cele bune rămase nespuse. Se întâmplă însă ca peste noapte, pricinoși fără calendare să caute audiență. Insistă să te ducă la fața locului, prezintă faptele fără grijă gramaticală, … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XI

(sculpture by Simoni Symeonidou, http://www.bouncymustard.com) Rolul meu nu era să iau interviuri, rolul meu era să observ și să redactez o dare de seamă. Oaspeții Casei Bulgakov fuseseră obișnuiți să li se dea atenție. Nu știu la ce anume moment acea atenție devenise excesivă, dar rolul meu era să sugerez căi de tranformare a aroganței … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine X

Tu le-ai văzut? Două călugărițe cu coifuri albe, strigătoare la cer. Flamuri de pace, gânduri neîntoarse din drum. Mi-au adus aminte de tine, de vremea când învățaseși să saluți ridicându-ți pălăria, de suspinul rămas necheltuit și dat după ureche.

Nimeni n-a știut să spună dacă căzuse cerul întreg sau numai o ploaie, păsări, altădată plictisite, duceau nori pe aripi, nu foarte albi, nu foarte înțelepți, vântul își priponise fustele cu pietre, să stea la spălat, un măr a fost luat de val. Singur fulgerul a văzut coaja de nucă navigând. Navigând.

Sunt drumuri care trec pe lângă noi, spre zări pe care încă nu le înțelegem. Înspre drumurile pe care ne-am rătăcit vin alte drumuri în ajutor. Când mi-au dat drumul, mi-au spus să cer cât cred celor care vor să treacă. N-am avut bani să pietruiesc, nici vorbă de asfalt. Și totuși, pe drumul ăsta … Mai mult Drum bun

Sunt crucea aceasta pe care numai El o putea duce în spate, o cruce grea, sălcie, care nu știe decât al Golgotei suspin, sunt crucea aceasta pe care numai sângele Lui poate să-nflorească, în purpură, strigătul vieții și-n chin. Sunt crucea aceasta pe care numai El putea adormi în Cuvânt, o cruce bătrână, cu așchii … Mai mult Strigătul crucii

Când începe exodul fierbințelii către celălalt tărâm, cel alb, al somnului dus în înmugurire, frunzele își trag pe nervuri opinci de fier și fum, vântul prohodește pașii în cartea de citire. Numai iedera se-agață de iubiri pierdute pe ziduri, buze date cu ruj, ochi plânși de amantă-nșelată, fruntea cerului își strânge norii în riduri, ai … Mai mult Treceri