Divorțez de om,
eu inelul ce n-a cerut să fie cununat,
eu ce cu gândul morții nu m-am împăcat,
eu divorțez de aroganța celui declarat atom.
Rămân să fiu eu vorba clădită doar pe adevăr
și nu cea irosită-n mireasma florilor de măr.
Păstrează-ți roboții, și sateliții, și mașina,
eu am să duc în coșuri săracilor lumina,
ia-ți înapoi și noxe, și dampful de pucioasă,
și plasticul, și coloranții de pe masă,
ia-ți banii și umbra ce din ochi înșeală,
și elocința de paradă, și vârsta terminală.
Ai fost și ți-e păcat și nu ți-e bine,
nu vei mai fi, viața de tine nu se ține.
Din disperarea-mi s-a născut un legământ,
să ocrotesc minunea de-i zice-n cer Pământ,
i-am dat arvună aerului lacrima senină,
nu greutăți pe umeri și nici carantină,
apa cerut-a trecere liberă-n tăcere,
surâs pe valuri, departe de mal o mângâiere.
Câinii ți-i ține, urletul nopții mușcă,
ia șobolanii și formula prafului de pușcă,
ia lovitura de copită și turnul mort în piatră
și ia și vârcolacii ce tot sapă și nu dau de apă.
Ia-ți înapoi bădărănia și jocul de himere,
și fără doar și poate pofta-ți de rău și de putere.
Ia-ți și elitele ce ți s-au închinat și-ți duc pe umeri trena,
și rămășagul prins cu jurământ de mâna lui Mecena.
Îndur credința, pe-ascuns mi-ai fost blestem,
azi însă divorțez de tine M.
Un amărât cu scripcă își caută de ieri speluncă,
clarul de lună bulendrele pe geam ți le aruncă,
te las să-ți strigi certificatul de imun,
să crezi în pace și să te semnezi M bun.
Lumină de ținut minte 