Uneori copacii se trezesc doinind,
din somnuri de gheață înmugurind,
tresar când pe tâmple patrule de furnici
consfințesc pacea de la ora cinci.
Șanse de ploaie se amestecă printre șoapte,
un neînnoptat își ascunde, în grai, frica de moarte,
cerul se-nclină, plăcut surprins de haina nouă,
viața redefinește formula de coji de ouă,
ceasurile au pierdut din vedere secunda ce trece,
zece așteptări duhnesc a apă rece.
Lumină de ținut minte 