Domnișoara Prețiozitate fusese lăsată în urmă de un alt secol. Banii i-au dispărut din cont după ce reclamase câteva nereguli în facturarea energiei electrice. Oamenii vorbeau despre energia electrică ca despre ceva ce putea fi cumpărat de la băcănie. Electronii se tem însă să nu fie furați cu găleata. Găleata nu trebuie să uite că ea lucrează pentru apă. Domnișoara Prețiozitate a îmbrăcat fusta de catifea roșie, bluza cu volane, și-a pus, în fața oglinzii, pălăria de fetru cu voaletă, și-a asortat geanta și pantofii la vremea de afară, a împăturit grijuliu puloverul de lână pe braț și a plecat să se răfuiască cu primul ministru.
De câte ori trecea pe lângă o bancă, banii din conturile îmbelșugate i se repezeau la călcâie, târându-i-se pe urme aproape câinește. Săracii priveau spectacolul cu neîncredere. La un moment dat, unii mai îndrăzneți s-au repezit să atingă bancnotele, parcă tot cu frică să nu fie cusute cu ață sau lipite cu superglue. Când cel mai curajos dintre ei a ridicat, victorios, două bancnote de 20 de fieceofi, din toate piepturile au izbucnit strigăte de bucurie, deschizând până și ochii îndelung adormiți ai cerului. Domnișoara Prețiozitate însă continua să pășească nepăsătoare, mult prea adâncită în gândurile și planurile ei de ieșire din impas. Pe oriunde trecea banii se aruncau bucuroși în brațele săracilor. De câte ori un bogat se apleca să recupereze o bancnotă, banii se spânzurau de crengile copacilor, ca niște frunze, ca o peteală, și nu coborau până când lacomii nu erau îndepărtați de mulțime. Vântul contabiliza să fie îndeajuns pentru toți.
Unii dintre cei care au fost martori întâmplării au povestit chiar și despre o ploaie de monezi, strânse cu trenciurile. Când Domnișoara Prețiozitate a ajuns la sediul guvernului, lumea se bucura deja de o mult mai cuminte prosperitate. Oamenii făcuseră prosperitatea să lucreze în folosul tuturor, creând impresia că numai timpul ar mai fi stat degeaba. De urmele Domnișoarei Prețiozitate însă nu mai rămăsese prinsă nicio bancnotă. Niște fetițe s-au apropiat și i-au oferit câteva hârtii pe care vântul le pierduse prin parc. Cu ele Domnișoara Prețiozitate a putut să-și plătească factura la energie electrică și să se întoarcă liniștită acasă. Oricum nu mai era nimic de rezolvat la guvern. Nici guvernul nu mai era același. Erau mai multe și toate aveau dreptul la cuvânt.
Lumină de ținut minte 