Sunt crucea aceasta pe care numai El o putea duce în spate, o cruce grea, sălcie, care nu știe decât al Golgotei suspin, sunt crucea aceasta pe care numai sângele Lui poate să-nflorească, în purpură, strigătul vieții și-n chin. Sunt crucea aceasta pe care numai El putea adormi în Cuvânt, o cruce bătrână, cu așchii … Mai mult Strigătul crucii

Când începe exodul fierbințelii către celălalt tărâm, cel alb, al somnului dus în înmugurire, frunzele își trag pe nervuri opinci de fier și fum, vântul prohodește pașii în cartea de citire. Numai iedera se-agață de iubiri pierdute pe ziduri, buze date cu ruj, ochi plânși de amantă-nșelată, fruntea cerului își strânge norii în riduri, ai … Mai mult Treceri

Domnișoara Prețiozitate fusese lăsată în urmă de un alt secol. Banii i-au dispărut din cont după ce reclamase câteva nereguli în facturarea energiei electrice. Oamenii vorbeau despre energia electrică ca despre ceva ce putea fi cumpărat de la băcănie. Electronii se tem însă să nu fie furați cu găleata. Găleata nu trebuie să uite că … Mai mult Misterioasa dispariție a banilor din contul de energie electrică al Domnișoarei Prețiozitate

-Duduia Cleopatra … -Marc Antoniu … Șoarecele nu doar că-și făcuse apariția dar mai și graseia. -Nu e de la Turnul Eiffel, mai degrabă de la un os de pește. După cum se priveau, ea de parcă și-ar fi cumpărat bucuroasă un tutu, el nerăbdător să-i crească nasul, era lesne de înțeles că Cezărică nu … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine IX

Dintre toate mirările ea era cea mai semnificativ ușor de înțeles. Tivul sprâncenelor i se desfăcuse puțin înspre intuiție, dar se purta cu eleganță și nimeni nu fusese în stare să contrazică lipsa de început a tot ce avea de dăruit. Dintre toate mirările numai ea ignora crizele de nervi ale soarelui. Trecând prin dreptul … Mai mult Dintre toate

Pe câmpuri căpcăunii lăsat-au urme de beton și de asfalt, în umbrele prea negre și prea roșii se-ncruntă un damnat, ceții i s-a tăiat dreptul la respirație, degeaba-mi scrii, de gând îți atârnă ultima negație. La miezul nopții un tresărit de aripi adulmecă iertare, un orologiu unge pustiul cu îmbunare, dintre sprâncene dulci de liliac … Mai mult O țară ca o primăvară ****

Pierduți de verde, invocând amiaza codrilor vrednici de lumină, cerbii și-au ridicat din vreascuri o zeiță ce le caută pricină, viața li-i mută, gândul nu li-i demult curat, până și ceafa de granit căzut-a în păcat. Vânturi fără de ochi, cu degete căzute negre din geruiala de mănușă pipăie aerul, cătând corăbieri ai morții, să … Mai mult O țară ca o primăvară***

Auzisem că un domn hrănit pe saturate de inspirație l-ar fi numit magazin de curiozități. Mie cuvântul magazin îmi aduce aminte de cei trei magi din colindele copilăriei și de aparenta lor, îndelung exersată, naivitate. Ba am să-i spun chiar en-fiche-ism, căci l-au trădat pe Isus dar nu a fost vorba de prostie în purtarea … Mai mult Cruce de apă dulce

Biserica din cărămidă de vorbe bune plămădită, cu clopot de argint și-o floare ținând pe umeri bolta-mbătrânită dezleagă suflete de-argilă de blestem, pe cărărui scăpate din colții pietrei orbecăiește-al vieții ghem. Răceala nopții își îngroapă degetul bolii în pământ, pe cruce un ștergar alb, de bumbac, plânge un sfânt, „Prea tânără ești, încă, să fi-ndurat … Mai mult O țară ca o primăvară **

Sunt scrisori pe care nici societățile secrete nu au puterea să le deslușească. Sunt litere greu de prins. Treceam printr-un acces de filosofie nepretențioasă, cu abateri de-a dreptul juvenile. Până în seară, când am coborât la cină, trecusem deja cu un strat gros de dulceață de coacăze peste toate graffiti-urile care încercaseră să-mi otrăvească obiectivitatea. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine VIII